"Ai grijă ce poem îți dorești"
Victoria Milescu


ne-am construit poem într-o inimă de sticlă
doi crini din aceeași tulpină păcătoasă
două feluri de sânge, sincronizate
și incompatibile precum eurile noastre
poetice

niciodată nu a bătut puls dintr-o bucată
în cordul acela
când fulgera cel mai puțin atunci se fisura
cel mai tare
albastru era motiv de negru
fericirea se conjuga permanent la doi
modulo doi

în crespusculul dintre poezie și realitate
păsări cu aripi în flăcări și ciocuri geruite
ne-au ciugulit prin crăpături
ochii din ochi, dinții dintre dinți

și gingiile până
la minte