în drumul
spre tăcere
ea și cu mine
ne-am iubit
precum nisipul
din fiecare casă
in care prin pereți
au fost zidiți toți copiii strămoșilor noștri
pe o scară a teoriei evoluționismului ...
când m-a sărutat prima dată
am trăit și am
băut alături de
Dumnezeu.

" dă-ți cu seama amice ! " ce s-a întâmplat,când
suav Anastasia trecea prin câmpul cu
gândurile noastre amestecate,din care am născut
păduri ... de lacrimi , copii , aur , pământ și stele !
el mi-a spus :
din seara, în care
am umblat la muieri
am îmbătrânit.
copilăria uitată pe undeva prin buzunare
a urlat înăbușit ;
atunci,de fapt și de drept
a început
moartea.
Din ea se va ivi
Viața viitorului copil.