Când după gând e o faptă,
și "după faptă, răsplată"
și în negație s-ar păși din o pată
în o pată mai mare cu o labă de urs,
în dreapta stătea gând mut în absolut
parcă întins cu praștia,
așa că am luat-o în stânga la deal,
unde venind peste mine sfera mea,
auzeam și simțeam înainte viețuitoare
și mă bucuram...

Simțisem și soarele mai devreme
când se ridicase din mare
și așa am ajuns în ochiul peșterii
și am zărit de acolo
păsări zburând pe deasupra țărmului.
Și am urcat mai sus pe țărm
să privesc spre mare
și am văzut că aveam capul cu cioc de cuc
dar ți-am dat voie așa
și ai venit cu iubire
în fața lobului stâng.
Și am intrat cu tine din smerită smerenie
în lumina albă, ce din peretele sferei
cotește drept pe o statuie.
Și ducându-mă cu gând prin bârna unui balansoar,
nisipul s-a întors în perete ca un val.
Și am văzut că după un timp o faptă a durerii
stă prinsă chimic de țărm
și că-n lumină străluce ca aurul
și apoi stă în strat de nisip,
din care ies fire de iarbă.
Dar unde vorba durerii dădea să iasă
prin urechea stângă
am vorbit și eu
și nisipul mișcând deodată
a îngropat sentimentul urât
și mi-am dat părul pe spate.