O aceeași Himeră
în dureroasă dorință
îmi preface trupul
cotropit de ne-firești
închipuiri

cu visele ei
mă ademenește
și se petrece
prin mine
peste lume
risipindu-se
în clare ecouri
în pure străvezimi
(cînd luminate
mi se vor arăta
ne-văzutele)


sau ea
nu era decît o iasmă
o frică întrupată
un blestem
împlinindu-se
repede și acum

și căreia va trebui
să-i împlinesc dorințele
cu sufletul meu
încă ne-lămurit
încă ne-hotărît
dacă totul
e gînd

sau gîndul
doar un altfel de vis
ne-terminat(mereu reluat)
și devenit umbră
tot mai în urmă