cândva în epoca disperării am uitat să tac
și mi-am cumpărat lacăte
din vorbe seci
am udat obrazul
netezit atingerii palmelor tale
și ce am înțeles a fost răstălmăcit
la gura soacrei

încercam să-mi transfer logoreea anticipată
în jocul de cărți cu inimă roșie
și parcă tăia în carne vie
predica șchioapă din occipitalul stâng
în care se furișau la furat
aromele unei vieți în desfrâu
de cal nărăvit fără potcoave

strâmtoarea căpăstrului țintat
cu pintenii de găini hermafrodite
când țiuiau timpanele din orchestra fudulă
alămită
pe postamentul din parcul central
al mesei cu blazon
din nuc
bobârnace fără coji

am schițat un fel de trilu lilu
s-au prăvălit cascade de potcoave
cu caiele cu tot în obrazul tatuat
de bătăi în punctul de sprijin
al scaunului rămas infirm
din motive de reală incoerență
a cârâitului chemător de găină
ca ultimul cuvânt rămas
cocoÈ™(at)