Ades ne intâlnim in urbe
C-un vagabond ce bântue pribeag
Þinându-și coada ridicată steag
Copil canid al străzii insalubre

Nu-l strigă nimeni căci nu are nume
Aleargă, o nălucă hăituită,
Să nu-l ajungă piatra azvârlită
Din urmă, biet cățel urât de lume

E liber să alerge cât nu-l doare
Spre-un chinuit și improbabil mâine
Dar pentru libertatea lui, de câine
Oricine este liber să-l...omoare.