Românu-i născut poet! zic unii în admirații,
Dar poezii citit-am , scrise de alte nații
Și toate laolaltă au fiecare-n parte
Binecuvântarea muzei , muma acestei arte.
Căci mândre-s toate cele pe foaie așternute,
Din metafore în rime de condei cusute
Pe măsura graiului sortit la inspirație,
În acea clipă sfântă a muzei destinație
Îmbracă vestea bunăstării de speranțe purtătoare,
Pentru vremuri întunecate dornice de soare
Căci plăcerea ce-o găsim într-un veșmânt,
Þesătura și croiala o dă-n consimțământ.
O poezie în genere nu-i slobodă de limbă,
Doar harul vorbelor un grai pe altul schimbă,
Păzind însă în simțuri a poeziei soartă,
Deschide între neamuri a păcii scumpă poartă.
De-a lungul și de-a latul multelor meleaguri
Auzite au fost doar războinicele steaguri
Ce secole de-a rânduri străjuiesc putere,
Prin care pe vecie armele vor piere.
Încercări în sânge și-n cerneală deopotrivă
Fi-vor adunate de pe-a timpului derivă,
De suflete și trupuri create în amor,
Aparținând nu unei rase sau unui popor,
Ci harului la naștere de ursitoare dăruit,
Spre a-mplini în viață destinul tăinuit.
Spre cugetul suprem doar amu purcedeți,
Pe românește vă grăit-am ca să mă-nțelegeți,
Că-n nume își poartă acea mândră O-menire
Scurta viață sură în drum spre nemurire.