Te vad si te aud,
De ce esti atat de crud,
Gandesti dar nu vorbesti,
Sunetul rasfoirii,ma-nnebunesti.

De ce te vad cu incantare,
De ce te-aud cu intristare,
Caci sunetul pe care-l scoti,
Imi spune ca tu chiar poti,
Sa-ti destainui sentimente,
Te deschid,incantata de o mie de accente,
Pe care mi le spui, pe care mi le zici,
Ma gandesc ca am putea fi chiar amici.

Esti un caiet, dar te vad ca o persoana,
Esti un rege, pe cap ai o coroana,
A literaturii, a destainuirii,
A frumusetii, a calauzirii.