Nu mă trezi încă...
Lasă-l să mă strângă-n aripi o secundă.
Mai lasă-mă să stau în ireal
Cu mâinile împreunate,
Privind răsăritul de pe o stâncă.

Te rog nu mă trezi...
Să-i mai văd măcar surâsul,
Mângâierea delicată, șoapta blândă
Și ochii de culoare nenumită
Ce-n zori, de mă trezești, nu vor mai fi...

Lasă-mă să dorm etern...
Să mă-nvețe nemurirea,
Să nu mai știu ce-nseamnă moarte,
Să mă pierd în infinitul său...
Te rog! Nu mă trezi-n infern!