eram copii atunci
toți trei
ionuț ionuț și ionuț
ne-am botezat în gârlă unu
pe celălalt
chiar dacă apa nu era aghiasmă


ascultam fluturii cum sângerau
unul pe aripa celuilalt
furând miresmele de polen
din ultimul crin ce se lupta cu vântul ca
ultimul mohican

cu moartea

pe care o tăiam cu ciudă de la fereastră
din priviri
când ne năpădea bezna liniștită
din baba-oarba

eram frați
fiecare cu o altă grupă de sânge
cu alt fel de a călca iarba la lumina lunii
și de a se da în leagănul din curtea vecină
dar toți cu același gând nebun
de a vărsa cerul cu tot cu
stele lună soare

în groapa din spatele grădinii