Prinse în mlăștinoase menghine
Perfecțiunea se scurge pe uscat,
Decupajele ei din reviste ieftine
În turbulențe vântul le-a jucat.

Părerea unor specialiști turbați,
Purtați pe brațe de umeda rugină,
Sunt pe gheață cu grijă bruscați.
Saltul mortal se curmă în ruină.

Mă întreb cine cu grijă se scufundă
În deșerturi înfundate, fără fund,
Tiptil, ca un mim, vrea să pătrundă,
Să ne citească fața, rând pe rând.

Toate se prăbușesc în triunghi
Când nave pline cu scrisori
Zboară către mâl plângând,
Privind un curcubeu fără culori.