agonia english v3 |
Agonia.Net | Policy | Mission | Contact | Participate | ||||
Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special | ||||||
|
||||||
agonia Recommended Reading
■ You are
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2010-12-19 | [This text should be read in romana] |
Pustnicul
Crestele se terminau în margini de cunoaștere de timp. Nu erau poteci nici punți de trecut. Torenții se năpusteau flămânzi, pădurile de mult cântau prohodul. Acolo, însă, spre nori de miazănoapte stătea bătrânul preot Ana, așa îi spuse Cel creștin, Întâiul. Palatul lui era o chilie din bârne de cedru. La el drumul nu ajungea pe jos și nici prin aer. Drumul era reținut în bornele de piatră de altar divin. Pe lângă creastă se bănuia a fi un aprig gol, unde muriseră cei care bodogăneau cuvinte false din slujbe simple, fără miez. Ana era preot. La tinerețe deținut apoi tâlhar de drumul mare. Amant deplin, băutor de vinuri. Temerar destin. Găsise polii. Uitase-n porturi iubite neștiute, jucase cărți, ucisese în duel. Mai blestemase și de sfinți prin desele duminici. Ana era ales model să aducă creștinismul celor care punțile puneau la loc și cărare cu semne știau a făuri. Îngerii opreau din drumul lor prin ceruri, la el, pentru o liniște de-o oră. Lupii de lângă al său palat dormeau cu ciutele în grajd. Iar brazii, toți cei trei ca-n Biblii, aveau mereu lumină de Crăciun. Și Dumnezeu, sătul de atâtea rugăciuni prea goale și ortografic scrise analfabet, mai poposea la Ana, în poiană, și mai jucau și-un tabinet. Preotul prăjise castane din cele bune și o pisică mângâia încet. Era spre ora de amiază trecută. De ani o sută 33, nu mai venise nimeni la palat.
|
||||||||
Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. | |||||||||
Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Privacy and publication policy