ecoul vine de undeva
dinspre Cadiz
spre crucile franjuri
amurgul acesta lânos
îmi intră în gură
pe șură
o babă descântă de iubire
oho
cerate figuri
supui
la picioarele prinse în ferigi
delirezi o păpușă blondă
un dialog
două nopți
un vis
doi amanți
o ceașcă de cafea zace prea dulce
în prea diminețile tale
așa cum vine nefericirea
mă atingi
ca pentru ultima dată
o mână lipicioasă
îmbrățișează patul
adulmeci sfântul ropot de ploaie
nu înțeleg nimic

de ce să tac?
pe unde să mă scalde cerul?

certuri nostalgice
împarte clipa
una ție
două mie
nu sta mă zgribulit
nu-ți manifest ură
nu-ți place plăcutul privit în barbă
lemnule
sfântule
mortule
întorci capul după moarte
cică
să taci șerpuit în dâra mea de parfum
un pleonasm
un catarg
nu vorbi azi cu nimeni
tu provoci silă și greață și ceață
femeie nebună
îmi cânți în strună
dă și mie un leu
să-ți trăiască familia
nu am ochi
unde-mi sunt urmele
visele
mă petrec după o curvă
pricep fântâna de la marginea drumului
și să-ți mai spun că
un înger plânge în lumină
pentru că păcatul tău fără sfârșit
îl repeți
în rugăciune

nu se dumirise mătasea femeii
coama calului alb
aprinde cercuri
trăznetul vine ușor din pădure