Întunericul s-a lăsat,
În peștera gândurilor am intrat...
Iar tu,
Apari și dispari,
E vis sau coșmar ?
Te rog, nu mă mai chinui,
Oricum, ști că-i doar vina ta,
Trecem unu' pe lângă altu'-noapte...
Te implor curând să vi,
Să ne sorbim...în priviri,
Să dizolvăm reacția dragostei efervescentă,
Să evadăm ca doi prizonieri din regatele noastre,
Și să ne întâlnim în acel punct comun...zări albastre...
Ce zici, ne luăm bilete la trenurile înaripate ?
Te-aștept în gară ?
Și da, fără țigară, dar
Să-ți danseze buclele pe umeri...în vântul de-afară...
Mersi !