Ceasul bate miezul nopții, în zadar eu stau ș-aștept
Pasul să-l înterpți spre mine, să te strâng iarăși la piept!
Ploaia bate lin fereastra și floarea parc-a ofilit,
Nu mai știu ce e cu mine căci fără tine sunt nimic!

Mâna mi-o îndrept spre poza ce-mi veghează al meu somn,
În această noapte tristă n-am putut nici cum s-adorm!
Doar ea încă-mi mai zâmbește și mă-ndeamnă să te sun,
Dar în suflet e durerea ce mă face să amân!

Orele trec în neștire, gânduri multe mă încearcă,
Clipa grea a despărțirii nu o pot lăsa să treacă!
De atunci multe zile parcă au trecut pe lângă mine,
Iar în inimă și-n suflet eu te am numai pe tine!

Soarele bate-n fereastră, floarea pare că-și revine,
Iar eu tot ce simt acuma e legat de-o amintire...