din nou dimineață.
dimineață cu parfum de lumânare
care arde tremurând in suflu unui bocit,
dintr-un glas de înger.

zdrențuroșii nori moaie piatra
de pe ulița sfarâmată de timp.
noroi peste tot,
chiar și pe cizmele mele.

în spatele unei căsuțe de chilipir miroase a mort.

putrefacție,
flori ofilite de zile cu lacrimi,
miroase a mort peste tot,
sângele vrând nebunește să tâșnească,
e așa de străin locul azi
parca ieri îl știam mai bine.

păsări strigă către glasul tău,acum surd,
plâng florile lacrimile tale,
(stii...doar tu le-ai sadit)
un straniu timp îmi povestește despre tine,
încheind povestea ta agațat de-un înger.

și stau privind spre cer,
e liniște!
eu îmi tac tăcerea mea,
iar tu,o amintire.