O zi în plus, în minus nu mă va întrista
Mai mult decȃt un timp murdar de suferință
Și totuși nu-i mai crud că în a mea credință
Îmi voi clădi iubirea pe resturi și ruine
Din inima ta.

Și totuÈ™i e mai crud să mă gȃndesc la tine
Cȃnd tot ce eu gȃndesc e gol È™i-ntunecat
Dar simțurile mele te vor un blestemat,
Un om lipsit de viață, purtȃnd în ochii lui
Imaginea cu mine.

ForÈ›ȃnd acum cuvȃntul ce poate mă-nfioară
Să-È›i scriu ca de iubire, cȃnd lipsa ta se simte,
Mă tulbur printre foi și nu găsesc cuvinte
Care să sape-n suflet, apoi să te omoare,
Dar fără să te doară.

Nu știu nimic din noi, nu vreau nimic din tine,
Și nici nu pot măcar să înțeleg acum
Dacă urmam spășită cu tine-acelaș drum,
Aș fi trăit mai rău, aș fi greșit oricum,
AÈ™ fi murit mai bine.