Impresionant, zic eu!
Uitare tu îmi dai mereu!
Bruma florilor de toamnă,
Înlatură a ta teamă!
Rătăcești fără de pomană,
Element în acea materie,
Algebră e,sau geografie!

Învinge a ta știință!
Nu e decât o altă limbă!
Straină ție, necunoscută!
Eros e, acea sculptură albă!
Al iubirii zeu deodinioară!
Minunată a lui creație,
Noi suflete, a lui destinație!
Amor împarte, e a lui obârșie!

A fi în doi, el își dorește!

Fericire el poruncește,
Iubirea? A mea ființă domnește!

Doi, cunoști pluralul?
O idee, e idealul,
Împarte rău sau bine!
,
Singur nu sunt, ești tu cu mine!
ÃŽn al meu vis sau realitate!

Aliat îmi e, îți dau dreptate!

Nurii ei atât de fragezi, e femeia!
Un bărbat bun, e perechea acesteia!

Fericire, împlinire, mulțumire,
În tot ei găsesc iubire!

Dezacorduri, câteodată!
E normal. E doar o ceartă!
Cred în ei, a lor nemurire!
Alte planuri, ei își fac
Timpul nu e deloc opac!

Unelte ale legii nescrise,
Nasc în ei speranțe!
Unele au fost chiar scrise
Legături impresionante,
,
Unesc suflete pereche,
Nu ascultă în ureche!

Bolovanii ce-i întâmpină!
Ascultare nu le dau, nu merită!
Repetată a ei minciună!
Bolta cerului ei o înalță!
Ascultare dau îngerilor,
Trâmbițe în pregătire!

Se prepară o sărbătoare,
Invitație? Tuturor oamenilor!

Ocazie de mult așteptată!

Fericirea îngerilor!
E o decizie importantă!
Mergem în doi, doar noi!
E acel sunet scos de oboi,
În viață vom pași mereu,
Eu sunt tu, tu ești eu!

Cuplarea sufletelor am făcut,
E fantastic, de neînchipuit!

Scumpă, draga mea soție,
Ești a mea, suflet atât de bun!

Toate gândurile eu le pun!
O lacrimă-n a ta creație!
Pretutindeni te voi urma!
E destinul, el ne vrea!
Suav, dulce, el îmi vorbea!
Crinii n-au culoare,

Irisul e fără de valoare!
Numai tu, dragostea mea,
Tu, în totul ești a mea!
Rupi soarele sau luna!
-
Un gând e liniștea!
Nestemată în toate, lină!

Încearcă să fi mereu cu mine!
Nu-mi răpi rațiunea,
Găsește-mă în tine!
Existăm doar pentru noi!
Reușim, suntem în doi!
!