pe bărcuțe de hârtie,
tot vâslind din scobitori
să plutim o veșnicie,
să ne îndreptăm spre nori.

să umplem cerul de fidea
pictând pasional cu linguri,
precum artiștii de cafea
atunci când se simt singuri.

să ne-avântăm precum comete
închiși în bule de săpun,
pedalând pe trotinete
în goana vântului nebun.

spre locul unde se adapă
artistul pur, banal,
cu capul scufundat în apă
și picioarele în val.