prin câte am trecut împreună îmi spun privindu-ți chipul
dormi ușor încruntată
copleșită definitiv de soarele care ți-a bronzat nu doar pielea
atunci când pieptul coboară încet
iar aerul iese pe nările tale fine
camera miroase a inimă arsă

te-am târât
prin viață cum ai păcăli un prieten să te însoțească în deșert
amăgindu-l cu delicii inexistente

nu ai nevoie de companie
dar nu ai suportat niciodată să vorbești singur

iertându-ți apoi ingratitudinea
repetându-ți că natura sa profund vicioasă l-a purtat până aici
ce să-ți fac! ai fi putut alege să frecventezi bisericile duminica
să faci copii unui sexagenar înstărit
sau pur și simplu să te eliberezi aruncându-te într-o râpă
întotdeauna ți-a plăcut muntele

dar tu ai preferat să-mi împart anii cu tine
te-ai înjosit pentru ei mi-ai gătit mi-ai spălat hainele și picioarele
puternicele mele picioare totdeauna duhnind a drum și-a femei
deasupra cărora ai renunțat a mai ridica ochii
de teamă să nu-ți surprind privirea aceea de dragoste
pentru mortul pe care îl speli

e atât de greu mirosul de inimă arsă

dacă am respira în același timp aerul te-ar rostogoli
înspre mine
patul s-ar lăsa pe o parte și numai tu ai plâns de emoție la scena
din Titanic
„e de duzină!” am spus despre el
ți s-a pus un nod în gât și nu mi-ai răspuns
mi-ai pipăit doar fața cu degetele
ca un orb care ar vrea să recunoască pe acela care este aici

probabil ai visat urât
îmi cuprinzi prin somn fața în palme și strângi
- shhh liniștește-te o să fie bine liniștește-te

totul o să fie bine ai să vezi