În ce sertar să pun durerea
când nu știu ce să fac cu ea?
Un geamantan ticsit cu umbre,
atâta sunt…oricât n-aș vrea !

Stau de plecare către mine;
prea mult abis pe-acest pământ!
De care eu să mă apropii?
De care gând să mă desprind?

Nu ai răbdare să fii sincer!...
Pe ce tărâm te voi găsi?
Atâta noapte e în lume…
și-atâta vis…de va veni!

Tu nu știi ce să faci cu mine,
în câte zodii să mă-mparți;
azi pot fi eu…tu poți fi mâine…
aceeași frunză în copaci…

Când lumea care vine, pleacă
îngenuncheată-ntr-un pustiu,
tu taci și râzi… sau spui …asteaptă
în sala Marelui Destin

De se va termina răbdarea,
uitarea vieții va veni
pe-un moș schilod și-o babă surdă…
oricât n-am vrea…oricine-am fi!

Ileana Popescu Bâldea