Sunt viscolul durerii fără rană
și zbuciumul luminii din adânc
Sunt umbra care mă împarte astăzi
între iubiri de fum și ochiul stâng

Sunt geana lacrimii ce m-a aprins
Eterul toamnei care mă inspiră
Cuvântul ce mi-e pururi interzis
și alveola care mă respiră

Sunt ce n-am fost și ce nu voi fi încă…
Între oglinzi mai nărui câte-un zbor
Sunt dor să mușc din timp și pasăre înfrântă
Sunt ce nu sunt …și ce nu știu să mor…

Sunt doar un punct stingher într-un poem
Seif de suflet e virgula de mâine
Sunt timpul care trece. Și-s boem
de cred că lumea se rotește …după mine

Ileana Popescu Bâldea