destin

e târziu a crede
că a rămas mult din ce va veni
dungă între zi cu noapte
durerea plimbată prin oase cu măduva-n jos-n sus
impuls de bou cu ochiul sticlă
căutând scăparea-n lama de topor.
tremur vâjâit coboară
fractură între da ori nu
gând rapid,scurt
spasm amestecat cu sânge
atât a rămas din ce a fost
va veni mai mult din ce a rămas.