Inserare

Coboară seara-n purpuri îmbrăcată
Cu pas tăcut peste păduri și dealuri
Și-n cântul apei curgând edulcorată
De toropeală flori adorm pe maluri.

Un clopot de cioaie în năduf
Răsună cald prin frunze, strecurat
Plutește-n aer pacea ca un puf
De-un vânt ușor din păpădii luat.

Mai cânt-o ciocârlie sus în cer
Deasupra tuturor știutu-i dor
Cu un ulcior,cu zmalÈ› aurifer
Coboar-o ciobăniță la izvor.

Și,Doamne, ce frumos e sub păduri
Când mușchiul ne îndeamnă la odihnă
Și în răcoarea umbrelor ușor înduri
O dulce liniște și-un pic de tihnă...

Coboară seara-n purpuri îmbrăcată
Încet,apoi își ia cămașa nouă
Þesută-n borangic și înflorată
Cu stele și cu lună și cu rouă!...

Apoi,de noapte e cuprinsă firea...
Se-aude susurând numai izvorul...
Și-un suflet lângă foc își coace-ncet iubirea
Când un caval păduri-i spune dorul!...