M-ai invatat sa pretuiesc cuvantul nerostit,
Si-ai dat un sens,intregii mele vieti
Pana-ntr-o zi, cand toate s-au sfarsit,
Si m-am nascut din nou prin alte dimineti.

Treceam nepasatori in vis jurandu-ne iubire,
Putine stele ramaneau, deasupra pana-n zori,
Sa nu aiba un nume, si-n lina lor plutire,
Sa nu ne arda fruntea, de ingeri muritori.

Si te-am iubit fiinta, cu trupul de felina,
Asa cum nimeni altul, nu are s-o mai faca,
In lumea asta-n care, vei fi doar o straina,
Si nimanui ca mie, de tine n-o sa-i placa.

Eu trepte catre ganduri, ti-am ridicat sa fie
Urcate cand tacerea, ne va gasi vreo vina,
Si-n pribegia lor, cuprinsi de nostalgie,
Sa lacrimam apusuri, ce n-o sa ne-apartina.