poemul e o ciocolată din care copila mușcă
în mijloc crema cu gust de căpșuni
își murdărește mîinile și rochița
da-i place și nimeni nu o bate pentru tupeu

o să pun mașina de spălat iarăși și iarăși
pentru hainele tale
murdăria poemelor e lipicioasă mama își linge pe ascuns degetele
nu pune detergent nici balsam
doar haine și apă
mașina de spălat scoate sunete ritmice

copila iese în stradă
din carte recită trecătorilor mașinilor
astupă gropile din asfalt
și umplutura dulce stropește oamenii
ei nu mai înjură
doar își ling hainele
unii altora precum o societate
perfectă?