Trec nopțile de vară ca un vis
Câini nu mai urlă după lună
Cum cântau în verile trecute...
Și eu mă adăpostesc
Sub o fărîmă de alună,
Și vara mă alungă.
Nu mă mai vrea.
Mă renega pentru că iubesc
Toamna mai mult decât ea.
Iubesc frunzele ce cad.
Și norii ce pătează,
Liniștea albastră a cerului marin.
Îi iubesc mâinile și ochii
ÃŽi iubesc sufletul
O aștept cu toamna
Să îmi sărute somnul greu.
Mă îndepărtez de vară.
Însă căldura mă doboară
Mă oprește.
Mă atrage cu culori vesele,
Și fețe șterse.
Însă eu îmi aștept toamna,
Cu trenul de la oră zece seara.
Pe peronul rece
Cu al verii vânt ce trece.
Gând cu gând
Lumina trece,
ÃŽn a lunii calm ,
Vara se răcește și
Se pierde prin absurd.