vantul bate in fereastra
tot insista tot apasa
umbrele le-aduce-n casa
noaptea lunga, curioasa

aplecat la masa veche
stau si simt povestea noptii
iar condeiul ma atrage
tot insista, tot apasa

ridic ochii la fereastra
caci ma cheama, tot insista
pomii din gradina alba
sa le-ascult concertul vesel

mana-mi tremura, ridic condeiul
ma mai tulbura doar cerul
cand se zguduie si curge
peste pajisti, peste case

pleoapele mi-s grele, simt
cum casa geme obosita
iar natura se inchina si ma sting
in noaptea fara sfarsit.