De-aș putea să-ți împing uitările
cu degetele, cu aripile, cu răsuflarea,
și-ntinderile din clipa
fără-nceput și cu sfârșit!
De-aș putea să-ți împing uitările din iriși,
cu o literă, o rimă…
prin golfuri de tăceri, tulburați
ne-am petrece-n vânt
și-am așeza lângă suflet
un semn al curgerii
spre cuvânt!