A ta privire…

A ta privire cu-ale mele gesturi
Nu au, demult, nimic, nimic comun.
Să cred în jurăminte ruginite,
Ar însemna să par a fi nebun!

Cât de infim e să rostești cuvinte,
Să pari a fi un înger diafan.
E-atât de simplu să-ngâni jurăminte
Pe care-apoi, să pari că le-ai uitat!

Momentul când mi.ai apărut în cale
M-a scos din minți, nici nu mai știu cu ce
Atingeri, mângâieri, vorbele tale
Erau iubirea ce azi nu mai e!

Și cât cinism stătea-n vorbele tale!
Cum aprindeau în mine calzi fiori.
Făcei să-mi cadă lumea la picioare,
Dar nu vroiai decât să mă omori.

Azi nu mai simt durerea cianurii
Azi nu te mai privesc în ochi
Nu a rămas decât o urmă-a nebuniei
Ce între mine și-ntre tine-a fost!