Astăzi, ai uitat să îmi semnezi
în inima clonată
iar ieri nu mi-ai zâmbit plăcut
pentru plăcintă...

În spațiul piramidal,
în pagini de cuvinte evoluate
suntem fericiți, șoptindu-ne romantic
visele.
Le știam dinainte,
alimentând combinațiile dorințelor.
Ne șoptim cuvintele celebre,
ne scoatem inimile la aerisit,
facem schimb de energie prin degetele lungi,
fluierăm vibrații, pe care le
primim cu experiență
șoptim, visăm...ne iubim...

Noi suntem neprețuiți.
Cu toate acestea,
vorbim puțin
cuvintele au fost spuse cândva,
le avem acum în arhivele
telepatiilor spectaculoase.

De scris, ne-am dezobișnuit.
Facem acele semne largi,
din care ne înțelegem tacit.
Surpriza este
că memoria poate pătrunde
în timpuri apuse,
toate fiind ca un joc acum.

Și tu câte poezii
ai scris atunci?...