când ne urâm de fapt iubim stârnim în jur furtuni și ploi
urcăm în trepte pân’ la Dumnezeu și coborâm în fugă amândoi
încerci să stai deoparte? știi bine că nu se poate
putem doar să ne prindem de mână în vârtej și apoi să mergem mai departe
ne prefacem zi de zi că-n doi nu le mai poți avea pe toate
dar când rămânem singuri știm să dăm de rai când facem rând pe rând păcate

după sărutul tău încă e noapte dar din subsoluri de blocuri apar raze
toate florile de mai îmi pocnesc în buzunare sparte și adie a kamikaze
lumea nu ne poate lovi
nu ne poate minți
nu ne poate fura
fericirea ascunsă dimineața-n pahare murdare când ne vine bine masca

și ce dacă se vorbește că nu-i iubire și ne prostim într-un joc de copii
noi râdem și ne rulăm buzele pe-o țigară oamenii nu știu cât de serioși putem fi
din fiecare zâmbet de-al tău adun resturi de primăvară-n portofel
sper să mai cumpăr o zi în care să te urăsc mai mult sau cel puțin la fel
la fel cum o fac și acum când degetele tale nu mă ating pe mine ci pe alta
când schimbăm versuri ca pe sticle de bere când tu devii vulcan eu tornadă și gata


apelăm la statusuri - avem nevoie de semne ca muții să distingem sentimente
suntem singurii care ne putem ridica din vorbe printre gunoaie un fel de icoane din pietre
în jur se miră orbii și nu-nțeleg de ce căutăm culoare-ntr-o colivie
de aia că suntem flămânzi de vise ca doi lunaci bolnavi de insomnie
fugim de iubire dar sfârșim amândoi îmbrățișați în baruri cu zile apuse
suntem și azi probabil vom fi și mâine ca doi magneți la poluri opuse


hai să lăsăm din nou lumina stinsă...ne vom trezi albaștri grăbind spre nicăieri
șșșșt! n-am să te întreb de ziua de mâine dar să nu-mi ceri punctul celei de ieri
ascund fiori în brațe mai vrei să tremur? spune-mi că mă urăști în franceză
știi bine că am sufletul bilingv și defect iar tu ești singura mea proteză
m-am săturat să de găsesc zâmbind numai în poze și ochii tăi să-mi spună te iubesc din rame
m-asculți? pentru ultima dată te rog în rime să-i cauți inimii un ritm și mai puține drame