Aștern din taste-un drumuleț,
Din tină plămădit de-un domn,
Poi pic în dreapta-un râuleț
Și-n stânga degețesc un pom.

Un plop semeț, ce stă răzleț,
Certat de-un vânt nițel turbat,
Și-un cuc în plop, în cioculeț
Þinând un vierme-nsingurat.

Acum, c-am scrijelit decor,
Poftesc în scenă teatraliste...
O capră-n pas alergător
Și-o damă, cântând acatiste.

De capră ați mai auzit,
Se ține râia scai de brează,
Iar ca dovadă că nu-i mit,
Cu coada sus, înaintează.

Din sens opus, cea castă damă,
Plutindu-și pasul colb stârnește,
Cântând, spuneam, o melodramă,
Că-i sfântă tare ne vestește.

Și capra cea, și dama cea,
Și să-mi scuzați gramatica,
Precum vă zic, așa era...
Una-nspre alta cam venea.

ÃŽn dreptul plopului semeÈ›,
Ce-a fost și vierme... cuculeț...
Anume vântul cel turbat,
Le-a capradamamestecat.

Și-n timp ce vânt le mesteca,
Iar râulețul spumega,
Dama și capra năpârlindă
Ziceai că sunt ca-ntr-o oglindă!

Poi ce-a ieșit, vă spui acum,
Văzându-și de același drum,
A fost o capră, nițel castă,
Și-o damă castă... cam râioasă...