Motto
Dum inspiro…

I „Speranță și Viață”

Speranța moare ultima...
(Celei cu care era cât pe-aici să mă însor)

Te las. Sunt conștient de importanța
Iubirii ce ți-o port – și e enormă -
Dar nu pot accepta sub nicio formă
Ca soacra să-aibă numele... Speranța.

Adaptare la medi(ocr)u

În viață multe aș dori,
Da’-n vremea asta de derută,
Am vise stranii, cum ar fi
Să-apuc guvernul Boc 100.

Speranțe conjugale

Mi-e viața grea, trăiesc stingher,
Nevasta mea e tot mai rece,
Dar am sperat și încă sper
… să plece.

II. „Românul, hazul și necazul”

Există limite

Românul, când necazuri are,
Prin haz mai supraviețuiește,
Dar dacă gluma-i groasă tare,
Atunci de râs... se prăpădește!

Valori carpatine

„Guvernatoru”-a spus mereu
În speech-uri : „pariați pe leu”;
Făcând-o, ne-am ales cu fâsul,
Că-avem un leu... mai mare râsul!

Haz de... râs

Luai un pui de râs, cu-o moacă
Hazlie tare, pus pe joacă,
Dar a crescut și mi-e necaz
Că râsul nu mai are haz.