mă bântuie o liniște grea un gol
îmi delimitează privirea
nu pot să dorm
de câteva nopți
mă gândesc la ziua
în care voi ieși
din mine
ca apa
din albie
mă voi revărsa peste
crăpăturile uscate
ale pământului

totul pare să fie pregătit

nu protestez încă
trăiesc printre oameni
locația îmi priește
femeile îmi fac cu mâna
din când în când
joc șah
negrul câștigă mereu

e o chestie de timp

(moartea -
singura monedă de schimb
între mine și Dumnezeu...)