și pisica femeii de jos în baie
o aud
la fel cum îi auzeam și pe
vecinii de-alături când se certau mai demult
acum, de când au copil, nu îi mai aud
se ceartă probabil pe șoptite și
din când în când
își mai dau câte-un ghiont în amintirea
vremurilor amorțite

aș dori într-un ambalaj de plastic pus totul
dacă se poate
repetiții ce le învățăm de când suntem
obișnuiți cu confortul morții pe bandă
un motor se învârte în spatele oricărei uși ce se
deschide-închide, deschide-închide, deschide-
închide

mă spăl pe mâini și apoi mă închin
uneori uit drumul înapoi
doar cât
mă privesc rătăcit, nebărbierit în oglindă
și apoi mă spăl pe mâini
și totul redevine nisip

cu palmele murdare de pământul de flori aflat la promoție
te uiți printre cutele pielii cum se spală noroiul
și nu se-ntâmplă nimic
și-n zid
se aude doar vântul
cum sapă printre cărămizi coridoare

și pisica deschide botul
și-n loc de mieunat ies măruntaie
flori de castan și de nu-mă-uita
iarbă cosită uscată de soare
pagini nescrise dintr-un jurnal ponosit
mirosul de verde din cartofii proaspăt tăiați
vecernia cosașilor și greierilor țâșnind povârniș
trifoiul strivit de un trup arcuit
și crengi pârâind, mirosul de mușchi ca de tămâie
și zăcând desfăcut în priviri reci și ostile
pântecul câtorva zile senine
sub valuri întinse-n nisip

nu se-aude nimic
doar frigul
nedeslușit
peste pustiul mâinilor și picioarelor
dureroase și strâmbe