Nu mai are țara flotă,
Și trăim ca-ntr-o grotă,
Nici nu mai muncim cu patos,
Dar îl avem pe Dan Capatos,
N-avem sediu de partid,
Dar Capatos e un zid,
Când trece pe bicicletă,
Ca-un scut antirachetă,
Cine-i el, de unde vine ?
De ce se ține așa de bine,
Deși papă doar grisine,
Este grec din moși-strămoși,
Sunt deștepți, dar chelioși... .
Părul lui cel înțelept,
I-a căzut din cap pe piept,
Femeile plâng isteric,
Când văd show-ul lui feeric,
Și cu dragoste eternă,
Dorm cu poza lui sub pernă,
Și plâng ca dintr-o cisternă.

Astăzi lumea îl cunoaște,
Ca pe niște sfinte moaște,
Zi de zi, Crăciun sau Paște,
Cu acest – Show Păcătos,
Dan Voiculescu s-a scos !
Dănuț face fapte bune,
Ca de plidă o minune.
A găsit într-un lighean,
Un copil cam năzdrăvan,
Era Mircea N. Stoian,
L-a spălat, l-a parfumat,
Și la școală el l-a dat,
Dar Stoian cel turbulent,
Bagă școala-n faliment,
Rețeta lui Dan Capatos,
E de la muntele Athos,
Neica rating să trăiască,
Hoții să-nghită o broască,
Cenzura să damblagească !
Azi, de ziua ta Capatos,
Na’ un fir de papastratos,
Ca cadou, nu să-l fumezi,
Să îl comercializezi.
La confiscat la Agigea,
Pentru tine că ești gigea,
Îți doresc amante șic,
Că tot nu le faci nimic,
Să ai euro, nu lei,
Concurența să dispară,
Iar micuțului Andrei,
Să-i faci o surioară.