El nu era. Eram doar noi, unul acum È™i separaÈ›i peste o oră.
Gâtul îți mirosea a mine... de cărbuni. Sudoare, greaÈ›ă È™i un pic de negru.
Mi-au trebuit mici veÈ™nicii ca să-mi spăl mirosul. Acum că a trecut, sub pernă am cărbuni.
ÃŽÈ›i era frică de trecut?! Trecută îți este acum frica.

Cafeaua îmi vindecă boala uÈ™or senină È™i un pic senilă. Râde singură puÈ›in È™i apoi tace.
Nume care se repetă obsesiv È™i oameni îmbrăcaÈ›i în alb pe marginea prăpastiei.
Igor, Sasha È™i din când în când È™i câte-un Alex. Pe al tău nu mi-l amintesc.
Începea cu roua care picura ușor pe iriși și se termina cu un strop de bleumarin.

Curaj! Respiră! Te bucuri? N-ai de ce...
Știu acum, dar am să uit din nou îndată, Arthyom, dragul meu!
MiroÈ™i a mine. ÃŽmi miroseam mâna după plecarea ta, dar mirosul s-a spălat de zile bune.
Sărută-mi mâna până la cot, suflă-mi pe ea sudoarea ta È™i nu mă mai atinge. Las-o să respire.

Sunt trei zile de atunci. Mâna s-a lipit de nas ca o rană vindecată.
Taie-mi mâna, separă-mă de trup È™i dă-mă cu parfum de iele.
El, de la-nceput, crede că-s nebună È™i-mi tratează furia cu mult fum.
ÃŽl înghit È™i È›igara o păstrez. Arthyom fumează pe ascuns.