Plânge...

Plânge în gândurile și în rândurile sale
Și simte cum îi scrijelește poemul pe față
C-ar vrea să se simtă iar în brațele tale
Și se agăța din nou de un fir de ață

Plânge în gândurile și în rândurile sale
Și simte cum poemul deja i-a săpat
Riduri adânci și gropi abisale
Și conștientizează că iar a visat


Și plânge, și plânge, și simte amarul
Și gându-i spre ea se-nalța la cer
Durerea și chinul ce-neaca paharul
Și el îi rămâne pe veci credincer.