Un cățeluș pitic și drăgălaș,
Negru, cu piept alb și puțin cam laș,
Aflase de la o Ghicitoare
Că Magia este cea mai tare!


Și-n mintea lui de cățeluș cam prost,
Dori să fie OM, să-și fac-un rost,
Sa aibă mulți căței în jurul său,
Să fie de temut, să fie rău!


ÃŽn mila lui cea mare Dumnezeu,
Se consultă cu Petru(tot un zeu),
Să îi ofere bietului cățel
Ceva mai mult de-un os, în viață, țel!


Și peste noapte cățelușul meu,
Ajunse din nimic un mare zmeu,
ÃŽn arte devenise un critic,
Chiar se implcase și politic.


Un câine a ajuns un OM sus pus,
Să fie oare chiar un bun supus?
Și dacă nu o fi așa, oare,
Poate cineva să îl coboare?


Când rămâne singur nu se plânge,
De pe jos mânâncă și... se linge,
Roade un os sau un colț de pâine
Toți ați spune...parc-ar fi un câine!!!