agonia francais v3 |
Agonia.Net | Règles | Mission | Contact | Inscris-toi | ||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
||
![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() | |||||
Article Communautés Concours Essai Multimédia Personnelles Poèmes Presse Prose _QUOTE Scénario Spécial | ||||||
![]() |
|
|||||
![]() |
![]()
agonia ![]()
■ Que faisons-nous de l’amour qui reste ? ![]()
Romanian Spell-Checker ![]() Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2011-06-28 | [Ce texte devrait être lu en romana] | Cândva locuiam într-o mansardă aveam un câine pe numele lui, Boby, eu eram un ghemotoc ce legăna alt ghem. Camera era mică soba era mare și neagră, mi se părea o locomotivă zgomotoasă pe care mama ne făcea de mâncare singura care dădea căldură în camera aceea cu patul prea mic, cu masa prea înaltă, cu scânduri vechi care scârțâiau mirosind a șoareci. Scările erau înguste și vechi, tot așa miroseau și scârțâiau. Ș-apare mama plângând, cu câinele în brațe iar lacrimile ei le chemau pe ale mele. Priveam spre ea, neputincioasă: murise Boby.
|
||||||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
|||
![]() | |||||||||
![]() |
La maison de la litérature | ![]() | |||||||
![]() |
La reproduction de tout text appartenant au portal sans notre permission est strictement interdite.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politique de publication et confidetialité