aveai o fustă cu buline multe
și părul tău nu cunoștea vopsea
atrasă de preocupări adulte
aveai o fustă, când din cer cădea
părtinitoare noaptea să ne-ascundă,
ce-aluneca dezvăluindu-ți șoldul,
fără de tocuri încă, erai scundă,
și buzele mă ajungeau, pe podul
cel vechi, mai greu. Iubirea înflorise
între porumbii ce foșneau alene
eternitatea care ne vrăjise
ca pe copii, cu promisiuni viclene,
ce-aveau fără zăbavă să se-arate
că-s amăgiri sterile și urâte
fiindcă iubirea este-n realitate
un vesel lanț al vieții mohorâte