luna pictată pe pânza ciuruită de stele
uneori o secundă strunește galopul armăsarului-timp
fotografiind imagini din peisajul vieții
nici o privire nu mai cinstește
fotografiile vechi

ieri am îngropat răbdarea
timpul e sadic de aștepți
așezat pe un scaun
aceeași fotografie pentru sute de secunde
aș vrea să strig
atunci totul ar deveni cețos aș leșina
o hidoșenie de femeie mi-ar face
respirație gură la gură
abia atunci voi avea nevoie
de îngrijiri medicale
mă vor purta pe o targă
între puțin sânge și puțină salivă