Un asfințit insângerat
parcă de plânsetele celor mulți
se deschide-n fața ta
încercând să te atragă
în neant, la marginea pământului
alungi umbrele înserării
ținând ochii minții larg deschiși
dar negura nopții te cuprinde
ca o fantomă despletită
de vântul întețit peste măsură
cu sufletul vibrând șoptești
în noapte, rugăciuni
și așteptând răspuns
durerea din tine
te-nlănțuie iar
înaintea întunericului