iubesc înserarea
ca un sfinx aș sta
să fiu pigulit de culorile amiezii
până se mută mobila
cu mine cu tot
pe tavan

de acolo aș vedea
cum ți se plimbă ochii pe sub pleoape
ca niște melci

stăpânul tavanului
ar rămâne calm cu brațele încrucișate pe piept
mai știi când i-am văzut
urechile ascuțite ieșindu-i pe lângă lustră