Uneia dusă la mare de „unchiu”

La ceas târziu, flămânzi și goi,
Scrutând – senină încă – slava,
Erau la Schitu numai doi,
Adică ea și cu... epava.

La Schitu

Puștiul, arătând în zare:
“Ce e aia, tată,-n mare?”
Tata, fără să clipească:
„Este flota românească!”

La Costinești

Stam cu soacră-mea la soare...
Când a pus-o... nu știu, dracul,
Să se bage și ea-n mare,
Marea s-a-nfrățit cu lacul!

La Cazinou

A intrat să-și joace banii,
Printre alți afaceriști,
În costum de tweed, Armani
Și-a ieșit... printre nudiști.

Mazăre

Pe la Rio-i cultivat(ă)
Și prin alte iarmaroace
Și, deși e toamnă-ndată,
Nu dă semne că s-ar coace.

Concediul fiului meu

Anul trecut

De munte n-avu parte, dar,
Cu-amici de-ai lui, studenți, o droaie,
S-a dus la mare, voluntar,
Și-a strâns un munte de gunoaie.

Anul acesta

S-a dus la munte, la un lac -
E voluntar - în două serii,
Cu saci de plastic și bumbac
Și-a strâns o mare de mizerii.

Pescar norocos

Șase undițe, minciog
Și momeli, vreo patru seturi;
Pește n-a prea prins, mă rog...
Dar a scos un sac de peturi.

Tic nervos

Trăgea – La Costinești, în vară,
Întinsă nud, direct pe prund –
Cu-atâta sete din țigară,
Că-i tot intrau chiloții-n fund.

Salvamar cu ghinion

Când a scos-o, speriată,
Ne-ncetat îi mulțumea...
Și-apoi nimeni, niciodată,
Nu l-a mai salvat de ea.