port bluza ei de trening mă gândesc la furnici mușuroaie castele
prin mine nu mai curge nimic toate râurile sunt cheaguri
nici mișcare
nici sunet
în camera asta vulpile argintii sunt bărci de salvare înghețate
până la vară se vor îneca printre noi. o strig. nu răspunde.
stau pe pânza asta subțire stau pe lista de așteptare.
mi-am făcut o viață din asta
*
soția mea se odihnește pe scaun probează eșarfe și toarce
își aranjează fobiile pe noptieră ca pe un puzzle neterminat
depresiile le strânge în brațe insomnia o onduleză prin păr
cu arătătorul
soția mea se odihnește puțin nu-și scoate pantofii cămașa
nu simte frig cald plin gol toate mișcările ei au luat forma
scaunului – au patru picioare spătar și pernuță
*
în bluza ei de trening mă gândesc la furnici mușuroaie castele
afară plouă prin mine nu mai curge nimic
camera asta nu-i o barcă de salvare
nici vreun pasaj de trecere
soția mea se odihnește puțin
când se ridică bem 3 în 1 fumăm
trimitem copilul la grădi
adunăm vise dărâmăm castele
ne facem mușuroaie prin creier