Nu e decât teama de întunericul
în care mă îmbrac de una singură,
mă prefac
luând micul dejun în pantofi de damă,
și jucându-mă de-a oamenii,
amestec atât de multe măști încât,
la sfârșit de citit în ochi,
nu se mai știe cine
pe cine ascunde
în căușul palmelor sau după ureche...
nu sunt decât
ipostaze de iubit în oglindă.