Suflete, ești prea departe,
Unde-ți este bucuria?
Între ce coperți de carte
Þi-ai închis
Copilăria?

Ce zăvor ai pus intrării
ÃŽn piticul turn cu basme,
Luând calea-nstrăinării
Către-naltele
fantasme?

Îl mai vezi? O gură largă,
Zâmbet, dragoste, lumină;
Inima să i se spargă
Colo-n piept,
ca să te țină

Să nu fugi... Copilul, da,
Numai el a mai rămas,
Furișat, sub tâmpla ta,
Cu-al lui dulce și sfânt
glas.





http://www.wix.com/eliada/copil