În căldura cotețelor însîngerate
cine are curajul să citească?
Și cine are curajul
în câmpul soarelui ce apune,
pe timpul de flux al cerului
și de reflux al pământului
a porni la drum, orișiunde?

Cine are curajul
să se oprescă cu ochii închiși
în cea mai adâncă groapă,
acolo unde
oricând se poate ivi un semn,
acoperiÈ™,
chip minunat, sau chiar
o mână, o aprobare din cap, o mișcare a mîinii?

Cine poate
să se ascundă cu inima curată
în visul care trece peste amărăciunile
copilăriei, și să ridice marea la obraz,
ca apa în palmă?




Traducere de P. Tóth Irén